Motto-ul este un citat scurt așezat la începutul unei cărți, al unui capitol sau al unei lucrări, care anunță tonul ori ideea textului ce urmează. Funcționează ca o cheie de lectură: cititorul îl parcurge înainte de primul paragraf și îl regăsește apoi în sensul întregului. Un motto bine ales are cel mult câteva rânduri, autorul indicat corect și o legătură clară cu subiectul.
Ce rol are motto-ul într-un text?
Motto-ul are rolul de a orienta lectura, fără să rezume conținutul. El poate sugera tema, poate crea un contrast cu ce urmează sau poate fixa o atmosferă. În limbajul literar se folosește și termenul „epigraf”, cu același înțeles.
Spre deosebire de citatele din corpul textului, motto-ul nu este comentat și nu este folosit ca argument. Rămâne singur, în fața textului, iar efectul lui vine tocmai din această separare. Din același motiv, o frază scurtă și memorabilă funcționează mai bine decât un pasaj lung, lucru explicat în articolul despre frazele care rămân în minte ani la rând.
Cum se alege un motto potrivit?
Un motto potrivit se alege după legătura cu ideea centrală a textului, nu după faima autorului. Câteva criterii simple ajută la selecție:
- Relevanța: citatul trebuie să aibă sens și după lectura textului, nu doar înainte.
- Lungimea: între un rând și patru rânduri; peste această limită, motto-ul devine un fragment.
- Claritatea: o frază care cere explicații suplimentare încetinește intrarea în text.
- Sursa verificabilă: citatul se ia, pe cât posibil, din opera originală sau dintr-o ediție de încredere.
- Originalitatea: frazele foarte des folosite își pierd efectul și pot da impresia de improvizație.
Pentru a înțelege ce spune cu adevărat un citat înainte de a-l folosi ca motto, este utilă lectura atentă a contextului din care provine, așa cum arată și ghidul despre semnificația citatelor celebre.
Unde se așază motto-ul în pagină?
Motto-ul se așază după titlu și înaintea primului paragraf, despărțit vizibil de text. Așezarea diferă ușor în funcție de tipul lucrării.
| Tip de text | Locul motto-ului | Detalii de formă |
|---|---|---|
| Carte | Pagină separată, după pagina de titlu sau după dedicație | Text centrat sau aliniat la dreapta, cu spațiu generos în jur |
| Capitol de carte | Sub titlul capitolului | Corp de literă mai mic, adesea cursiv |
| Lucrare de licență sau disertație | Pagină separată, după dedicație și înaintea cuprinsului, dacă regulile instituției o permit | Opțional; se verifică ghidul de redactare al facultății |
| Articol sau eseu | Între titlu și primul paragraf | Aliniat la dreapta, cu una sau două rânduri libere înainte de text |
Cum se indică autorul motto-ului?
Autorul se indică pe rândul de sub citat, aliniat la dreapta, precedat de o linie de pauză. După nume se poate adăuga titlul operei, scris cursiv. Data, pagina sau ediția nu se trec de obicei sub motto; dacă lucrarea are o bibliografie, sursa completă poate fi menționată acolo.
Când citatul este scris cursiv, ghilimelele se pot omite, pentru că așezarea în pagină arată deja că este vorba de un text preluat. Când este scris cu litere drepte, se folosesc ghilimelele românești „ … ”. Un citat al cărui autor nu poate fi stabilit sigur se trece fără nume sau cu mențiunea „autor necunoscut”, nu cu o atribuire presupusă.
Ce se face cu un motto într-o limbă străină?
Un motto într-o limbă străină se poate păstra în original, cu traducerea pusă imediat dedesubt sau într-o notă de subsol. Varianta în original păstrează sonoritatea și ritmul, iar traducerea asigură înțelegerea pentru toți cititorii. Dacă se folosește doar traducerea, este bine să se precizeze cine a tradus, mai ales când nu există o versiune românească publicată.
Expresiile latinești scurte, foarte cunoscute, apar adesea fără traducere. Chiar și atunci, sensul lor exact merită verificat, pentru că multe sunt folosite greșit în vorbirea curentă.
Ce greșeli apar frecvent la alegerea motto-ului?
Cea mai frecventă greșeală este atribuirea unui citat unei persoane care nu l-a scris. Fraze circulate pe internet poartă adesea nume celebre fără nicio sursă reală. Alte greșeli des întâlnite:
- Mai multe motto-uri puse unul sub altul, care se concurează în loc să se completeze.
- Un motto care contrazice involuntar ideea textului.
- Citatul trunchiat astfel încât sensul inițial se schimbă.
- Motto-ul repetat apoi, cuvânt cu cuvânt, în primul paragraf.
Un singur motto, scurt și verificat, este de obicei suficient. Același principiu se aplică și citatelor folosite zilnic ca punct de sprijin, descrise în articolul despre citatele despre curaj folosite ca ancoră zilnică: valoarea lor stă în potrivire, nu în număr.
